De aproximativ doi ani se discuta, la nivelul industriei, despre cea mai buna metoda a administra userii inactivi. Exista doua trenduri; un nou trend care sustine necesitatea de a pastra userii inactivi in lista, iar celalalt, oarecum traditional, care sustine eliminarea acestora din lista.

Daca ar fi sa incepem cu cel traditional, in urma cu cativa ani ideea de a elimina din lista userii inactivi avea in vedere faptul ca exista adrese abandonate sau adrese create special pentru abonarea la diverse newslettere. Insa, in timp aceasta acceptiune s-a modificat putin, pe masura ce industria a devenit mai responsabila.

Modificarea majora la modul de abordare traditionalist a fost generata de faptul ca mai nou Gmail si Hotmail analizeaza modul in care userii lor interactioneaza cu emailurile fiecarui sender, considerand emailuri intruzive si posibil spam-uri  emailurile care sunt nerelevante si implicit nu sunt citite/deschise de userii lor. Astfel, eliminarea userilor inactivi din lista reduce riscul unor eventuale probleme de deliverabilitate, existand o probabilitate mai mare ca emailurile sa fie plasate in Inbox. Iar trimiterea in mod repetat la adrese inactive genereaza riscul ca ISP-urile sa plaseze o parte insemnata din emailuri in folderul de SPAM, riscand astfel sa treaca neobservate chiar de userii activi.

In  plus, abordarea traditionalista are si o componenta profunda de marketing si anume analiza RFM, care spune ca userii care nu genereaza comenzi sau nu relationeaza cu comunicarile primate sunt si cei care au o probabilitate foarte mica de a genera venit si implicit genereaza costuri, costuri provenite de la comunicarea cu ei.

Abordarea moderna sustinuta in special de Dela Quins, care a vorbit si la Bucuresti la Marketing in Direct, spune ca userii inactivi pot lansa oricand comenzi si ca din datele unor companii aflam ca exista useri care timp de 2 ani nu au citit/interactionat cu niciun email si apoi au redevenit activi lansand comenzi.

In plus, un alt beneficu al comunicarii cu userii inactivi este partea de branding. Adica, chiar daca userii nu citesc emailul, vazand brandul tau in permanenta in Inbox, ajuta la cresterea notorietatii brandului si la mentinerea notorietatii spontane la un nivel ridicat.

Abordarea moderna se bazeaza pe faptul ca, totusi, comunicarea prin email este atat de ieftina incat merita sa comunici si cu cei inactivi fara sa te gandesti prea mult la costuri.

Din perspectiva noastra, ambele variante au atat plusuri cat si minusuri, iar noi consideram ambele variante ca fiind abordari minimaliste ale comunicarii. Spunem asta, pentru ca nici una din variante nu ia in considerare ciclul de viata al unui client si nici timpul mediu intre doua achizitii succesive, daca vorbim de vanzare. In cazul emailurilor de content, probabil ca ar trebui facuta o analiza a intereselor trecute ale userilor inactivi si al momentului in care acestia au renuntat sa mai citeasca mesajele noastre, pentru a alege varianta corecta.